Comercializarea şi marketingul moralităţii

Comercializarea şi marketingul moralităţii

Zygmunt Bauman a închis a şasea ediţie a Festivalului de Economie din Trento dedicat anul acesta “Limiterlor libertăţii economice”. Sociolog britanic de origine poloneză, Bauman este recunoscut pentru scrierile lui despre legăturile dintre modernitate, raţionalitate şi excluziune socială.

În prezentarea de duminică, 5 iunie 2011, a explicat că factorii responsabili pentru neajunsurile critice la nivel global – inegalitatea în creştere şi epuizarea resurselor - sunt de sorginte socio culturală mai degrabă decât economică. Pe de o parte, la nivel invidivual, formula prin care vrem să satisfacem o viaţă prosperă este prin mai multe cumpărături ceea ce duce la o presiune enormă, incredibilă, dezastruoasă pentru resursele naturale. Pe de altă parte, formula politică şi formula privată de a garanta prosperitatea este prin creşterea producţiei şi a consumului. Oricare ar fi nivelul de abordare baza modului nostru de viaţă este creşterea cantitativă.

 Asistăm în prezent la un proces de comercializare şi de marketing al moralităţii. Pieţele direcţionează nevoile umane, nevoi care anterior nu erau satisfăcute de piaţă. Pentru că în ultimii ani suntem prea ocupaţi cu calculatorul, ipad-ul sau mobilul, petrecem din ce în ce mai puţin timp cu cei dragi si compensăm acest timp pierdut prin comercializarea dragostei, prin exprimarea sentimentelor prin shopping. Odată ce ne obişnuim cu acest shopping pentru reglementarea relaţiilor noastre se pierd abilităţile primare, tradiţionale, de relaţionare.  De exemplu, durerea este un simptom sau semnal pentru ceva care nu este în regulă fizic sau poate fi o durere morală ca expresie a unei maladii sociale, comunitare, universale, a fragilităţii umane.  Atâta timp cât simţul nostru moral va fi comercializat, economia va continua să crească pentru că nu sunt limite pentru dragostea sau sau afecţiunea pe care vrem să o demonstăm pentru ceilalţi. Până şi egoismul este echivalent în logica aceasta contemporană cu a avea grijă de sine, este un egoism reciclat care devine astfel moral. Responsabilitatea – substanţa fermă a moralităţii – este necondiţionată, nelimitată pentru că, cu cât facem mai mult cu atât creşte impulsul de a face şi mai mult.

Acum responsabilitatea etică este reciclată într-un obstacol, o confruntare a propriei noastre supravieţuiri pentru că nu vom putea creşte consumul la infinit pe o planetă ale cărei resurse sunt finite. Probabil că momentul adevărului este mult mai aproape decât ne-o spun lucrurile de pe rafturi, prietenii de pe Facebook si experţii în marketing. Nu-l putem întârzia decât dacă ne îmbarcăm într-o călătorie umană autentică bazată pe înţelegere mutuală…